Leapșă

În mod normal, n-aș fi vrut să pun lepșe pe-aici, dar fiindcă e de la Anavae (pe care o găsiți aici), am acceptat. Și fiindcă are un subiect așa adorabil ca muzica pe care o ascult, evident că trebuia s-o fac, cu toată drama mea de net-nefuncționabil-cineva-să-mă-ajute-cu-asta. Și-având în vedere că trec pe-aici cu o postare o dată la o mie de ani, trebuia să vin cu ceva. Așa că iată salvarea mea.

Oh, și la unele puncte a fost prea greu să aleg, dar am decis până la urmă. Bine, în afară de primul, unde chiar nu m-am putut decide.

1. Melodia favorită în acest moment: Muse - Hysteria, Breaking Benjamin - Firefly, 30 Seconds to Mars - Edge of the earth - nu m-am putut decide.

2. Cea mai ascultată melodie: The pretty reckless - Kill me

3. O melodie care mă face fericită: Pierce the veil - Caraphernelia

4. O melodie care mă întristează: Sleeping with sirens - A trophy fathers trophy son

5. O melodie peste care nu trec niciodată: The white stripes - Seven Nation Army

6. Melodia preferată dintotdeauna: Nirvana - Smells like teen spirit

7. Melodia pe care am ascultat-o în prostie şi încă-mi place: Guns n' roses - You could be mine 

8. Melodia care mă ajută să adorm: Muse - Explorers

9. Melodia care mă "cheamă" la dans: Sick puppies - You're going down

10. Melodia a cărei versuri le ştiu: Bullet for my Valentine - Fever

11. Melodia care mă descrie: Black veil brides - Nobody's hero

12. Melodia care evocă amintiri: Three days Grace - Time of dying

13. Melodia care îţi aduce aminte de un loc: My chemical romance - Early sunsets over Monroeville

14. Melodia care spune ceea ce doresc să spun cuiva: Bring me the horizon - Can you feel my heart

„Limbaj de mess”

În ziua de alți, din ce în ce mai mulți oameni au început să folosească acest „limbaj” specific mess-ului, care constă în utilizarea unor litere fără noimă în cuvinte. Dacă noi zicem „Azi am mers la bunica să îi aduc niște mâncare”, ei zic „azi am mers l bunik s ii aduk nijshte mankhare”.
Am o nedumerire: cine stă să deslușească din limbajul ăsta ce au vrut să spună? Probabil $hmekerii, ca ei.
„Lume multă, creier puțin”. Într-adevăr. Înțeleg că poate le e mai greu să se descurce cu diacriticele, dar măcar să scrie săracul cuvânt așa cum l-a lăsat Dumnezeu. Pocesc limba, fir-ar să fie, și nu realizează. Într-o zi, se vor trezi scriind așa, iar celui care citește ce au scris - în caz că aceia nu sunt tot ei - îi va fi dificil să le înțeleagă hieroglifele.
Suntem români, ar trebui să vorbim românește.
Nu păsărește.
Și, în mare parte, cei care utilizează acest limbaj sunt copiii oligofreni, de 11-12 ani, care caută atenție. Dragi copii, dacă ajungeți să citiți asta vreodată, iată mesajul meu pentru voi: dacă vreți să fiți luați în seamă de cineva, fie că este o persoană de vârsta voastră sau nu, faptul că vorbiți asha nu vă va ajuta pe niciun plan. Și nu păreți mai șmecheri, sau mai cunoscători de... ce credeți voi. Tehnologie, presupun. Din contră, asta vă face să păreți de un nivel inferior, privind inteligența.
Așa că băgați-vă mințile în cap și scrieți cum se scrie.
oh, dacă m-ar și asculta, ar fi atât de frumos...

câh.

Câtă falsitate, prefăcătorie peste tot...
Și pentru ce?
Motivele poate că sunt umane, dar nu te simți un pic aiurea știind că te prefaci atât de mult? Că minți? Că oamenii văd. Unii sunt orbi, dar unii nu. Iar cei care văd, o să fie dezgustați de o astfel de atitudine.

De ce vrem să fim visători?

Întrebarea mai corect formulată este de ce suntem visători, pentru că adeseori această caracteristică se dobândește prin naștere. Bineînțeles, fiecare dintre noi poate avea propriile sale motive, însă câteva ies în evidență în mai multe cazuri.
 Visăm pentru că pragmatismul veritabil nu este specific uman.
Pentru că realitatea este limitată și împodobită cu o multitudine de constrângeri.
Pentru că unele lucruri pur și simplu nu pot fi realizate.

Termenul „a visa” nu înseamnă a fi laș sau incompetent, ci este echivalentul gândirii individuale ce duce pe meleaguri necunoscute, având la bază imaginația, dar și experiențele persoanale. Un vis înseamnă o idee, un mod de exprimare care încă nu există sau care poate nu va exista niciodată.
Este bine să visăm. De ce? Pentru că evadăm din cotidian și găsim un mic refugiu al cugetării de sine în niște concepții nebunești, irealizabile, și totuși, râvnite.
Există mai multe categorii de visuri. Cele scrise și cele nescrise. Visurile scrise prind contur, fiind molcom înșirate pe bucăți de hârtie. Acest tip de visuri, cele scrise, reprezintă fantezia ficțională a creatorului său, pe când cele nescrise sunt pure aspirații la diverse lucruri, fiecare ținând de judecata a posesorului său.
Concluzia? Visați în orice mod posibil, dar aveți grijă să nu vă întreceți cu propriile aspirații. Ancorați-vă în realitate cu dreptul de a-i permite uneori câte unui vis să vă poposească în minte.

Secret garden.

Al treilea blog administrat de mine pe Blogger. Sper să nu dau greș cu acesta.
Știu că, de obicei, în prima postare, majoritatea oamenilor se prezintă, atribuindu-și numeroase adjective sau caracteristici pe care le sustrag din spusele altora. Sau din cum vor ei să se vadă. Eu nu mă caracterizez. Nu-mi place și nici nu sunt bună la așa ceva.
La momentul ăsta ar trebui să scriu o continuare a unei povești nepostate încă pe Wattpad. Și eu ce fac? Stau și scriu aici cuvinte fără sens.

Oooooooricum, motivul pentru care am început acest blogușor i se datorează în parte Monicăi, o persoană minunată căreia îi mulțumesc prin acest intermediu pentru că și-a folosit talentele de convingere pe mine. Și nu a eșuat.

Iar dacă ați picat pe-aici din greșeală, nu-i nimic. În curând vă veți îndrăgosti de modestia mea și nu veți mai dori a părăsi acest locșor. Știu eu.